1  Pe malurile râurilor Babilonului, ședeam jos și plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.

 2  În sălciile din ținutul acela ne atârnaserăm arfele.

 3  Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări, și asupritorii noștri ne cereau bucurie, zicând: „Cântați-ne câteva din cântările Sionului!” –

 4  Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?

 5  Dacă te voi uita, Ierusalime, să-și uite dreapta mea destoinicia ei!

 6  Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

 7  Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeți-l, radeți-l din temelii!”

 8  Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ți va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

 9  Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, și-i va zdrobi de stâncă!