1  Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem!

 2  Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!

 3  Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele!

 4  Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul, și să nu mănânc din ospețele lor!

 5  Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înalța într-una împotriva răutății lor.

 6  Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, și vor vedea că sunt plăcute.

 7  Cum se brăzdează și se spintecă pământul, așa ni se risipesc oasele la gura mormântului.

 8  De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!

 9  Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei, și de piedicile celor ce fac răul!

 10  Să cadă cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap!