1  Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

 2  Îmi vărs necazul înaintea Lui, și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.

 3  Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

 4  Aruncă-Ți ochii la dreapta, și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.

 5  Doamne, către Tine strig, și zic: „Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii.”

 6  Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.

 7  Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.