1  Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,

 2  Binefăcătorul meu și Cetățuia mea, Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

 3  Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului ca să iei seama la el?

 4  Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

 5  Pleacă cerurile, Doamne, și coboară-Te! Atinge munții, ca să fumege!

 6  Fulgeră, și risipește pe vrăjmașii mei! Aruncă-Ți săgețile, și pune-i pe fugă!

 7  Întinde-Ți mâinile de sus, izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

 8  a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

 9  Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

 10  Tu, care dai împăraților biruința, care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,

 11  izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

 12  Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor; fetele noastre ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești.

 13  Grânarele noastre sunt pline, și gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:

 14  vițelele noastre sunt prăsitoare; nu-i nicio pagubă, nicio robie, niciun țipăt în ulițele noastre!

 15  Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!