1  Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se coboară în groapă.

 2  Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine, și când îmi ridic mâinile spre locașul Tău cel Sfânt.

 3  Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi și cu oamenii nelegiuiți, care vorbesc de pace aproapelui lor și, când colo, au răutate în inimă.

 4  Răsplătește-le după lucrările lor și după răutatea faptelor lor, răsplătește-le după lucrarea mâinilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!

 5  Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare și să nu-i mai scoale!

 6  Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.

 7  Domnul este tăria mea și scutul meu; în El mi se încrede inima, și sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, și-L laud prin cântările mele.

 8  Domnul este tăria poporului Său, El este Stânca izbăvitoare a unsului Său.

 9  Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta! Fii păstorul și sprijinitorul lor în veci.