1  Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!

 2  Ia pavăza și scutul, și scoală-Te să-mi ajuți.

 3  Învârte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”

 4  Rușinați și înfruntați să fie cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea!

 5  Să fie ca pleava luată de vânt, și să-i gonească îngerul Domnului!

 6  Drumul să le fie întunecos și alunecos, și să-i urmărească îngerul Domnului!

 7  Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viața;

 8  să-i ajungă prăpădul pe neașteptate, să fie prinși în lațul, pe care l-au întins, să cadă în el și să piară!

 9  Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mântuirea Lui.

 10  Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jefuiește?”

 11  Niște martori mincinoși se ridică, și mă întreabă de ceea ce nu știu.

 12  Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.

 13  Și eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post, și mă rugam cu capul plecat la sân.

 14  Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.

 15  Dar când mă clatin eu, ei se bucură și se strâng; se strâng fără știrea mea, ca să mă batjocorească, și mă sfâșie neîncetat.

 16  Scrâșnesc din dinți împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.

 17  Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viața din ghearele acestor pui de lei!

 18  Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.

 19  Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași, nici să nu-și facă semne cu ochiul, cei ce mă urăsc fără temei!

 20  Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.

 21  Își deschid gura larg împotriva mea, și zic: „Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!”

 22  Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!

 23  Trezește-Te, și scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina!

 24  Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!

 25  Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică „L-am înghițit!”

 26  Ci să fie rușinați și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu rușine și ocară, cei ce se ridică împotriva mea!

 27  Să se bucure și să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea, și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!”

 28  Și atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.