1  Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârșit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele.

 2  Dumnezeu Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, și să caute pe Dumnezeu.

 3  Dar toți s-au rătăcit, toți s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

 4  „Și-au pierdut oare mintea cei ce săvârșesc nelegiuirea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, și nu cheamă pe Dumnezeu?”

 5  Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i-a lepădat.

 6  O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, și Israel se va bucura.