1  Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, și nu Te ascunde de cererile mele!

 2  Ascultă-mă, și răspunde-mi! Rătăcesc încoace și încolo, și mă frământ,

 3  din pricina zarvei vrăjmașului și din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, și mă urmăresc cu mânie.

 4  Îmi tremură inima în mine, și mă cuprinde spaima morții,

 5  mă apucă frica și groaza, și mă iau fiorii.

 6  Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura, și aș găsi undeva odihnă!”

 7  Da, aș fugi departe de tot, și m-aș duce să locuiesc în pustie. – (Oprire)

 8  Aș fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic și de furtuna aceasta.

 9  Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă și certuri;

 10  zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea și răutatea sunt în sânul ei;

 11  răutatea este în mijlocul ei, și vicleșugul și înșelătoria nu lipsesc din piețele ei.

 12  Nu un vrăjmaș mă batjocorește, căci aș suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aș ascunde dinaintea lui.

 13  Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce și prieten cu mine!

 14  Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie, și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu!

 15  Să vină moartea peste ei, și să se coboare de vii în locuința morților! Căci răutatea este în locuința lor, în inima lor.

 16  Dar eu strig către Dumnezeu, și Domnul mă va scăpa.

 17  Seara, dimineața, și la amiază, oftez și gem, și El va auzi glasul meu.

 18  Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, și-mi va aduce pacea, căci mulți mai sunt împotriva mea!

 19  Dumnezeu va auzi, și-i va smeri, El, care, din veșnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire) – Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, și nu se tem de Dumnezeu.

 20  Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei, și își calcă legământul.

 21  Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar când ies ele din gură, sunt niște săbii.

 22  Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, și El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

 23  Și Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii. Oamenii setoși de sânge și de înșelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!