1  Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.

 2  Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

 3  El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. – (Oprire) – Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea și credincioșia.

 4  Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinți sunt sulițe și săgeți, și a căror limbă este o sabie ascuțită.

 5  Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

 6  Ei întinseseră un laț sub pașii mei; sufletul mi se încovoia, și-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea. –

 7  Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, și voi suna din instrumentele mele.

 8  Trezește-te, suflete! Treziți-vă, alăută și arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

 9  Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.

 10  Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, și credincioșia Ta până la nori.

 11  Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!