1  Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocrotește-mi viața împotriva vrajmașului de care mă tem!

 2  Păzește-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiți!

 3  Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare, ca niște săgeți,

 4  ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică.

 5  Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, și zic: „Cine ne va vedea?

 6  Pun la cale nelegiuiri, și zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul și inima fiecăruia!

 7  Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor: deodată iată-i loviți.

 8  Limba lor le-a pricinuit căderea; și toți cei ce-i văd, clatină din cap.

 9  Toți oamenii sunt cuprinși de frică, și mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu,” și recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

 10  Cel neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea; toți cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiți.