Psalmul 66
Către mai marele cântărețior. O cântare. Un psalm.
1 Înălțați lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toți locuitorii pământului.
2 Cântați slavă Numelui Său, măriți slava Lui prin laudele voastre.
3 Ziceți lui Dumnezeu: „Cât de înfricoșătoare sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmașii Tăi Te lingușesc.
4 Tot pământul se închină înaintea Ta, și cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău. –
5 Veniți și priviți lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoșător este El, când lucrează asupra fiilor oamenilor!
6 El a prefăcut marea în pământ uscat, și râul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.
7 El stăpânește pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răzvrătiți să nu se mai scoale împotriva Lui! –
8 Binecuvântați, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceți să răsune lauda Lui!
9 El ne-a păstrat sufletul cu viață, și n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.
10 Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
11 Ne-ai adus în laț, și ne-ai pus o grea povară pe coapse.
12 Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc și prin apă: dar Tu ne-ai scos și ne-ai dat belșug.
13 De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruințele făcute Ție,
14 juruințe, care mi-au ieșit de pe buze, pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtoare.
15 Îți voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu țapi. – (Oprire)
16 Veniți de ascultați, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu, și voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.
17 Am strigat către El cu gura mea, și îndată lauda a fost pe limba mea.
18 Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.
19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea, și nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!