1  Ascultă, poporul meu, învățăturile mele! Luați aminte la cuvintele gurii mele!

 2  Îmi deschid gura și vorbesc în pilde, vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.

 3  Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri,

 4  nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, și minunile pe care le-a făcut.

 5  El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, și a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii,

 6  ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște, și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;

 7  pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, și să păzească poruncile Lui.

 8  Să nu fie, ca părinții lor, un neam neascultător și răzvrătit, un neam, care n-avea o inimă tare, și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

 9  Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,

 10  pentru că n-au ținut legământul lui Dumnezeu, și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.

 11  Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe care li le arătase.

 12  Înaintea părinților lor, El făcuse minuni în țara Egiptului, în câmpia Țoan.

 13  A despărțit marea, și le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.

 14  I-a călăuzit ziua cu un nor, și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

 15  A despicat stânci în pustie, și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.

 16  A făcut să țâșnească izvoare din stânci, și să curgă ape ca niște râuri.

 17  Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.

 18  Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.

 19  Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

 20  Iată că El a lovit stânca, de au curs ape, și s-au vărsat șiroaie. Dar va putea El să dea și pâine, sau să facă rost de carne poporului Său?”

 21  Domnul a auzit, și S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,

 22  pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.

 23  El a poruncit norilor de sus, și a deschis porțile cerurilor:

 24  a plouat peste ei mană de mâncare, și le-a dat grâu din cer.

 25  Au mâncat cu toții pâinea celor mari, și le-a trimis mâncare să se sature.

 26  A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit, și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.

 27  A plouat peste ei carne ca pulberea, și păsări înaripate, cât nisipul mării;

 28  le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuințelor lor.

 29  Ei au mâncat și s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

 30  Dar n-apucaseră să-și stâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,

 31  când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, și a doborât pe tinerii lui Israel.

 32  Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască, și n-au crezut în minunile Lui.

 33  De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârșit năpraznic.

 34  Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;

 35  își aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor, și că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.

 36  Dar Îl înșelau cu gura, și-L mințeau cu limba.

 37  Inima nu le era tare față de El, și nu erau credincioși legământului Său.

 38  Totuși, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește; Își oprește de multe ori mânia și nu dă drumul întregii Lui urgii.

 39  El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece și nu se mai întoarce.

 40  De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!

 41  Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu, și să întărâte pe Sfântul lui Israel.

 42  Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, când i-a izbăvit de vrăjmaș,

 43  de minunile, pe care le-a făcut în Egipt, și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan.

 44  Cum le-a prefăcut râurile în sânge, și n-au putut să bea din apele lor.

 45  Cum a trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare, care i-au mâncat, și broaște, care i-au nimicit.

 46  Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.

 47  Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, și smochinii din Egipt cu grindină.

 48  Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, și turmele pradă focului cerului.

 49  El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuțimea și necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.

 50  Cum Și-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte, și le-a dat viața pradă molimei;

 51  cum a lovit pe toți întâii născuți din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham.

 52  Cum a pornit pe poporul Său ca pe niște oi, și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie.

 53  Cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmașii lor.

 54  Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a câștigat.

 55  Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărțit țara în părți de moștenire, și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

 56  Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s-au răzvrătit împotriva Lui, și n-au ținut poruncile Lui.

 57  Ci s-au depărtat și au fost necredincioși, ca și părinții lor, s-au abătut la o parte, ca un arc înșelător,

 58  L-au supărat prin înălțimile lor, și I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

 59  Dumnezeu a auzit, și Ș-a mâniat, și a urgisit rău de tot pe Israel.

 60  A părăsit locuința Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.

 61  Și-a dat slava pradă robiei, și măreția Lui în mâinile vrăjmașului.

 62  A dat pradă săbiei pe poporul Lui, și S-a mâniat pe moștenirea Lui.

 63  Pe tinerii lui i-a ars focul, și fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.

 64  Preoții săi au căzut uciși de sabie, și văduvele lui nu s-au bocit.

 65  Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,

 66  și a lovit pe potrivnicii Lui, care fugeau, acoperindu-i cu veșnică ocară.

 67  Însă a lepădat cortul lui Iosif, și n-a ales seminția lui Efraim;

 68  ci a ales seminția lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubește.

 69  Și-a zidit sfântul locaș ca cerurile de înalt, și tare ca pământul, pe care l-a întemeiat pe veci.

 70  A ales pe robul Său David, și l-a luat de la staulele de oi.

 71  L-a luat dindărătul oilor, care alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, și pe moștenirea Sa Israel.

 72  Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită, și i-a povățuit cu mâini pricepute.