1  Cântați cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălțați strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

 2  Cântați o cântare, sunați din tobă, din arfa cea plăcută și din alăută!

 3  Sunați din trâmbiță la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

 4  Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

 5  El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva țării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut:

 6  „I-am descărcat povara de pe umăr, și mâinile lui nu mai țin coșul.

 7  Ai strigat în necaz, și te-am izbăvit; ți-am răspuns în locul tainic al tunetului, și te-am încercat la apele Meriba. –

 8  Ascultă, poporul Meu, și te voi sfătui, Israele, de M-ai asculta!

 9  niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, și să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

 10  Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului; deschide-ți gura larg, și ți-o voi umple!”

 11  Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat.

 12  Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, și au urmat sfaturile lor.

 13  O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

 14  Într-o clipă aș înfrunta pe vrăjmașii lor, Mi-aș întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;

 15  cei ce urăsc pe Domnul l-ar linguși, și fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

 16  L-aș hrăni cu cel mai bun grâu, și l-aș sătura cu miere din stâncă.