1  Pavel, rob al lui Dumnezeu, și apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credința aleșilor lui Dumnezeu și cunoștința adevărului, care este potrivit cu evlavia,

 2  în nădejdea vieții veșnice, făgăduite mai înainte de veșnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,

 3  ci Și-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredințată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; –

 4  către Tit, adevăratul meu copil în credința noastră a amândurora: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl, și de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru!

 5  Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, și să așezi presbiteri (sau: bătrâni) în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit:

 6  Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare.

 7  Căci episcopul (sau: priveghetor), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav;

 8  ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;

 9  să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă, și să înfrunte pe potrivnici.

 10  În adevăr, mai ales printre cei tăiați împrejur, sunt mulți nesupuși, flecari și amăgitori,

 11  cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învățând pe oameni, pentru un câștig urât, lucruri, pe care nu trebuie să le învețe.

 12  Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: „Cretanii sunt totdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe.”

 13  Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credință,

 14  și să nu se țină de basme evreești, și de porunci date de oameni, care se întorc de la adevăr.

 15  Totul este curat pentru cei curați; dar pentru cei necurați și necredincioși, nimic nu este curat: până și mintea și cugetul le sunt spurcate.

 16  Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși, și netrebnici pentru orice faptă bună.