1  Deschide-ți porțile, Libanule, ca să-ți mănânce focul cedrii!

 2  Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, și cei falnici sunt nimiciți! Văitați-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!

 3  Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desișul Iordanului este nimicit.

 4  Așa vorbește Domnul, Dumnezeul meu: „Paște oile de tăiat!

 5  Căci cei ce le cumpără le taie și nu se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice: „Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!” Și păstorii lor nu le cruță.

 6  Căci nu mai am milă de locuitorii țării, – zice Domnul: „Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mâinile altora și în mâinile împăratului lor; ei vor pustii țara, și n-o voi izbăvi din mâinile lor.

 7  Atunci M-am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit „Îndurare”, iar pe celălalt l-am numit „Legământ”. Și am păscut oile.

 8  Am nimicit cu desăvârșire pe cei trei păstori într-o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda, și se scârbise și sufletul lor de Mine.

 9  Și am zis: „Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, și cele ce mai rămân, să se mănânce unele pe altele!

 10  Mi-am luat toiagul „Îndurare” și l-am rupt, ca să rup legământul Meu, pe care-l încheiasem cu toate popoarele.

 11  Și când s-a rupt în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, care au luat seama la Mine, au cunoscut astfel că acesta era Cuvântul Domnului.

 12  Eu le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o dați!” Și Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginți.

 13  Dar Domnul Mi-a zis: „Aruncă olarului prețul acesta scump, cu care M-au prețuit!” Și am luat cei treizeci de arginți, și i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.

 14  Apoi Mi-am rupt al doilea toiag, cel numit „Legământ”, ca să rup frăția dintre Iuda și Israel.

 15  Domnul mi-a zis: „Ia și uneltele unui păstor nebun!

 16  Căci iată că voi ridica în țară un păstor, căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mânca din carnea celor mai grase, și nu le va mai lăsa decât copitele!

 17  Vai de păstorul de nimic, care își părăsește oile! Să cadă sabia pe brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul de tot, și să i se stingă ochiul drept!