Zaharia 2
1 Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că era un om care ținea în mână o funie de măsurat.
2 L-am întrebat: „Unde te duci?” Și el mi-a zis: „Mă duc să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lățime și ce lungime are.”
3 Și îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, și un alt înger i-a ieșit înainte.
4 El i-a zis: „Aleargă de vorbește tânărului acestuia, și spune-i: „Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulțimii oamenilor și vitelor care vor fi în mijlocul lui;
5 Eu Însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui, și voi fi slava lui în mijlocul lui!”
6 „Fugiți, fugiți din țara de la miazănoapte! zice Domnul. Căci v-am împrăștiat în cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul.”
7 Scapă, Sioane, tu care locuiești la fiica Babilonului!
8 Căci așa vorbește Domnul oștirilor: „După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.
9 Iată, Îmi ridic mâna împotriva lor, – zice Domnul – și ele vor fi prada celor ce le erau supuși, ca să știți că Domnul oștirilor m-a trimis.
10 Strigă de veselie și bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin, și voi locui în mijlocul tău, zice Domnul.”
11 „Multe neamuri se vor alipi de Domnul, în ziua aceea, și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, și vei ști că Domnul oștirilor m-a trimis la tine.
12 Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moștenire în pământul sfânt, și va alege iarăși Ierusalimul.
13 Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a și sculat din locașul Lui cel sfânt!”