1  Am ridicat din nou ochii, și m-am uitat, și iată că era un sul de carte, care zbura.

 2  El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coți, și o lățime de zece coți”.

 3  Și el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată țara; căci, după cum este scris pe el, orice hoț, și oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârșire de aici.

 4  Îl trimit – zice Domnul oștirilor, – ca să intre în casa hoțului și a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea, și s-o mistuie împreună cu lemnele și pietrele ei.”

 5  Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, și mi-a zis: „Ridică ochii, și privește ce iese de acolo.”

 6  Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Și el a zis: „Iese efa.” Și a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată țara.”

 7  Și iată că se ridica un talant de plumb, și în mijlocul efei, ședea o femeie.

 8  El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Și i-a dat brânci în efă, și a aruncat bucata de plumb peste gura efei.

 9  Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ și cer.

 10  Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?”

 11  El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în țara Șinear, ca să fie așezată acolo și să rămână pe locul ei.”