Ierodiacon și călugăr în Biserica Ortodoxă, Dumitru Cornilescu este traducătorul Bibliei în limba română modernă. Așa-numita „Biblia Cornilescu” a fost tipărită extensiv, fiind de departe cea mai folosită în confesiuni evanghelice, dar și în anumite biserici ortodoxe. Biblia Cornilescu este recunoscută internațional ca una din cele mai bune traduceri din lume.

Totul a început prin 1916, când Cornilescu termina Facultatea de Teologie, și când prințesa Ralu Callimachi* i-a oferit sprijin financiar pentru traducere. S-au cumpărat cărți multe și rare, iar conacul familiei Callimachi de la Stâncești i-a fost pus la dispoziție.

Dumitru Cornilescu era un filolog remarcabil; știa șapte limbi, inclusiv limbile originale ale scripturilor.

De remarcat că, la vremea când se hotărâse începerea traducerii, ea a fost aprobată în biserica ortodoxă. Arhimandritul Iuliu Scriban (redactorul-șef al revistei Biserica Ortodoxă Română) scria de „un om deprins a scrie și a exprima ideile cât se poate de limpede și de corect”, „cel mai harnic dintre teologii tineri pe ogorul scrisului creștinesc.”

Prințesa Ralu, deși în vârstă, a contribuit și ea, esențial, la traducere. Uneori, prin Vechiul Testament, se poate observa o nuanță care să sugereze o altă pană, a prințesei. Prințesa Callimachi a mai finanțat și tipăriri ulterioare. A murit în 1944, în sărăcie.

În conflict cu Biserica Ortodoxă, Cornilescu a părăsit România, stabilindu-se – în cele din urmă – în Elveția. A continuat să facă revizuiri ale textului biblic, fără să fie plătit. Mâna dreaptă îi paralizase. La vreo zece ani de străinătate, nu mai avea bani de subzistență și apela pentru ajutor la Societatea Biblică din Anglia. Lucrul acesta ar trebui privit ca o rușine pentru biserici, de la care ar fi trebuit să primească o pensie. Și scripturile spun așa†. Dacă văduvele sărace, care au lucrat pentru biserică, primesc pensie, cu atât mai mult ar trebui să o primească lucrătorii bisericii.

Dumitru Cornilescu va rămâne mereu simbolul scrisului creștin românesc. Dintr-o inimă curată, fără părtinire, pentru Dumnezeu și oameni, în dragoste neprefăcută.

————————