Alesul este Israel
Alesul, de la început, a fost Israel. Și la sfârșit, alesul este tot Israel. Ca un fir roșu, peste vremuri. Iar cei aleși, dintre neamuri, vor fi Israel de asemenea. Doar Israel, nimic altceva nu rămâne din creație.
Domnul Dumnezeu a ales la început pe evreul Avraam:
3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, și voi blestema pe cei ce te vor blestema; și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. †
Apoi a venit rândul lui Isaac, și al lui Iacov, și al celor douăsprezece seminții ale lui Israel:
6 ...tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.
...
8 ...pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri...
37 Așa vorbește Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate, și dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda și Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut...” †
Apoi a venit Mesia, și a zis:
5 ...Să nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în vreo cetate a samaritenilor;
6 ci să mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.
24 ...„Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
...
26 ...„Nu este bine să iei pâinea copiilor, și s-o arunci la căței!” †
Bine. Dar atunci, de ce se spune că mântuirea este pentru toți oamenii, inclusiv pentru neamuri? Oare cuvintele acelea, „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel,” (versetul 24) sunt greșite? Cum ar putea fi greșite, că doar sunt cuvintele Domnului. Nu pot fi greșite.
Și totuși Pavel spune că Dumnezeu a făcut din el, Pavel, apostolul neamurilor†. Cum așa? Nu se contrazice cu spusele Domnului? Răspunsul îl primim de la Sfântul Pavel însuși (urmează mai jos).
Blestemul cel mare
Când Israel a făcut ce e rău înaintea Domnului, a fost blestemat, în multe feluri, după cum și spusese† Moise că se va întâmpla. Dar Dumnezeu i-a iertat până la urmă, până acolo că a trimis pe Fiul întrupat, L-a trimis la ei, să-L primească. Aceasta nu înseamnă totuși că erau curați, pentru că Isus îi numea „neam viclean și preacurvar”.
Și nu L-au primit. Faptul acesta a fost mai rău decât tot ce făcuse Israel rău vreodată. Iar blestemul care a urmat, care s-a dovedit a fi blestemul cel mare al lui Israel, a fost pe măsură, să se împlinească spusele proorocului Isaia:
40 „Le-a orbit ochii, și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.” †
Așadar, Israel este orb, iar inima o are împietrită. Pavel spune,
7 Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat; pe când ceilalți au fost împietriți,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” †
Rămășița aleasă sunt cei care au crezut în Hristos. Iar celorlalți, marea majoritate, „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi,” spune apostolul (versetul 8). Lucrul acesta se vede și în zilele noastre, două milenii mai târziu.
Dar iată-l acum pe Pavel spunând aceste lucruri absolut uimitoare:
11 ...prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
12 dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume, și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
...
15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? †
Cum adică, „prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor”? Altfel n-ar fi fost ea, mântuirea, cu putință? Păi... n-ar fi fost, nu scrie așa? Și anume, de ce a fost făcută mântuirea neamurilor cu putință? Ca să facă pe Israel gelos! Toate așadar, pentru Israel! Sper ca vreun antisemit să nu-și spargă monitorul degeaba, că tot adevărat rămâne ce spunem aici.
Oricum, vom vedea în continuare că alunecarea lor a mai avut un efect, cu totul esențial: s-a făcut loc pentru neamuri! Loc, unde? Loc pe măslinul lui Israel, pentru că nimeni nu intră în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu este o ramură în măslinul lui Israel. Dar mai suferiți-ne puțin și vom ajunge și acolo, mai jos.
Întâi însă, să ascultăm cuvintele marelui apostol, cel care a învățat evanghelia în ceruri:
16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte.
17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului,
18 nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.
19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”
20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine.
22 Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut, și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat și tu.
23 Și chiar ei: dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși.
24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești, în măslinul lor?
25 Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor. †
Iată-ne, în sfârșit, vorbind despre măslinul lui Israel. Ei, evreii, sunt ramuri firești (naturale). Dar neamurile sunt ramuri tăiate dintr-un măslin sălbatic. Cel credincios dintre neamuri este altoit pe măslinul cel bun. Totuși, unde pe măslinul cel bun? Aici e cheia, să putem pricepe. Cel dintre neamuri este altoit în locul unei ramuri naturale tăiate (versetul 17). În locul! Nu undeva aiurea, ci în locul unei ramuri tăiate. Cu alte cuvinte, nu poți ajunge pe măslin dacă nu s-a făcut loc prin tăierea unei ramuri. Adică nimeni dintre neamuri nu poate ajunge altoit pe măslin decât dacă înlocuiește o ramură naturală: un evreu. Pentru aceasta, ramura naturală ar fi trebuit să fie tăiată în prealabil; și ni se dezvăluie că cei înlocuiți sunt unii încă în viață (versetul 23), pentru că dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți și ei, mai ales ei, care sunt ramuri naturale. Ramura tăiată nu reprezintă deci neapărat pe cineva mort trupește. Acum vom ști mai bine de ce „alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume” (versetul 12).
Cele dezvăluite aici limitează drastic numărul celor dintre neamuri care pot fi mântuiți. Împietrirea lui Israel favorizează deschiderea de locuri pe măslin, dar când numărul neamurilor se va împlini (versetul 25), totul s-a sfârșit, inclusiv împietrirea lui Israel. Atunci ne va lua Domnul pe toți. De aceea este scris, „ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți?” (versetul 15).
Turmă mică
În lume astăzi sunt 16-17 milioane de evrei, iar mergând înapoi în timp fiecare generație era desigur mai puțin numeroasă. Numărul total al celor mântuiți dintre neamuri nu poate depăși numărul total al ramurilor tăiate din măslin. De aceea, dacă unii socotesc miliarde de creștini astăzi pe pământ, cifre ca acestea nu pot fi veridice. Și tot de aceea,
11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. †
Odihna este Împărăția, care a și venit pentru cel care crede, ca o arvună. De ce să ne grăbim dar să intrăm în ea? Pentru că nu știm ce va fi mâine, dar și pentru că nu știm când se va împlini numărul neamurilor și pentru că locurile pe măslin sunt limitate.
„Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!”
Undeva într-o familie a murit un copil. Părinții atunci s-au gândit să înfieze pe cineva în locul lui. Copilul cel înfiat a luat camera celuilalt, jucăriile lui, dormea în patul lui și stătea la masă cu familia în locul lui. Cum ar fi fost pentru cel înfiat să-l vorbească de rău pe celălalt?
Tot așa, „nu te făli față de ramuri” (versetul 18), că nu știi pe cine ai înlocuit, și nu știi ce se poate întâmpla dacă faci rău unuia sau altuia. Ci fii smerit așa cum se cuvine. Pentru că ei sunt ramuri firești, naturale, mai presus de tine care ești sălbatic. Adică „în ce privește alegerea, sunt iubiți”†. Chiar dacă „în ce privește evanghelia, ei sunt vrăjmași”, și aceasta spre binele nostru, al neamurilor.
„Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!” (versetul 20) Să mă tem, de ce să mă tem? Pentru că, dacă nu rămâi în Domnul, „nu te va cruța nici pe tine” (versetul 21) și „vei fi tăiat și tu” (versetul 22), mai ușor și mai repede decât ramurile firești, pentru că ai ajuns acolo dintr-un măslin sălbatic.
Am primit cetățenia!
O întrebare obișnuită între români, „Ai primit cetățenia?” A treia parte dintre noi au plecat în alte țări și caută să obțină cetățenia acolo.
Și noi aici, la Bisarc, căutăm și noi să obținem o cetățenie, de alt fel însă. Este cetățenia în Israelul duhovnicesc, care nu trece, nici pașaportul nu expiră, și unde posesorul nu moare.
18 Uitați-vă la Israelul după trup... †
Da, este un Israel după trup, dar noi nu căutăm cetățenia în țara Israel a zilelor noastre. Ci căutăm să fim altoiți în măslinul lui Israel. Iar cetățenia noastră o căutăm în Israelul duhovnicesc, în Israelul după Duh:
12 ...erați fără Hristos, fără drept de cetățenie în Israel, străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume.
...
19 ...nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu...
20 Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. †
Beula
Ca să ajungem în Beula, țara fericirii veșnice, țara Israel a cerurilor. Ce rămâne din creație, după ce toate cele vechi vor arde, și toate vor fi făcute noi, este Israel, țara Beula a cerurilor, țara fericirii veșnice:
3 Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău.
4 Nu te vor mai numi Părăsită, și nu-ți vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi: „Plăcerea Mea este în ea,” și țara ta o vor numi Beula: „Măritată”; căci Domnul Își pune plăcerea în tine, și țara ta se va mărita iarăși.
5 Cum se unește un tânăr cu o fecioară, așa se vor uni fiii tăi cu tine; și cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se va bucura Dumnezeul tău de tine.” †
Slăvit să fie Numele Domnului! ◆