Evanghelia săracilor
„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia.”
Nu că ar vrea ei, sau noi, acest lucru, dar cei mai mulți dintre oameni sunt săraci – ca și noi aici la Biserica Săracilor. Săracul și-a văzut întotdeauna de treaba lui, ascultător și umil.
Apoi a venit Isus Hristos și a spus niște lucruri nemaiauzite, de care nimeni până atunci nu avea idee.
Ferice de voi, săracilor!
20 ...Ferice de voi, care sunteți săraci, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a voastră!
21 Ferice de voi, care sunteți flămânzi acum, pentru că voi veți fi săturați! Ferice de voi care plângeți acum... †
Dar în altă parte a zis și...
3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!
...
6 Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! †
...ceea ce este diferit. Lucrurile acestea ni se spun așa ca să le luăm în ambele feluri. Așadar, cine tânjește după Duhul lui Dumnezeu („sărac în duh”, omul smerit, în contrast cu cel plin de el) și cine e flămând după neprihănire, acela va fi săturat și va ajunge în Împărăția cerurilor.
Dar, dintre oameni, cine e mai aproape de Împărăție? Cel sărac, sau flămând – de data aceasta la propriu (versetele 20, 21). Pentru că...
E vai de voi, bogaților!
24 ...vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mângâierea!
25 Vai de voi, care sunteți sătui acum! Pentru că voi veți flămânzi! Vai de voi, care râdeți acum, pentru că voi veți plânge și vă veți tângui! †
Vorba aceasta e pentru cei care, bogați fiind, credeau că merg în cer, dar au ajuns în iad. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților†. Acolo unii, care înfruntau pe Hristos, vor scrâșni din dinți. Alții, care au vrut Împărăția dar n-au primit-o, vor plânge. Așa vor plânge și bogații cărora li se adresează Domnul aici. Vor plânge și se vor tângui, ca în pilda† bogatului și a lui Lazăr.
Lucrurile acestea erau atât de neobișnuite pentru urechile oamenilor, că până și proprii Lui ucenici se mirau – atunci cine mai poate fi mântuit?
23 ...„Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!”
24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul, și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogății, să intre în Împărăția lui Dumnezeu!
25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!”
26 Ucenicii au rămas și mai uimiți, și au zis unii către alții: „Cine poate atunci să fie mântuit?” †
Aceasta pentru că dintotdeauna oamenii așa zic: că bogățiile sunt binecuvântări de la Dumnezeu – ceea ce și sunt uneori. Iar ceilalți sunt blestemați. Și deci omul bogat e binecuvântat. Și tocmai el, cel binecuvântat, să nu fie mântuit? Dar atunci, cine mai rămâne să fie mântuit? Pârlitul ăsta, sărăntocul?
El, el va stăpâni în ceruri, bogatule, și te va judeca:
5 Ascultați, prea iubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? †
Acum pentru prima dată auzim altceva. De altfel, Domnul însuși spune că a venit să aducă vestea bună a evangheliei săracilor†, nu bogaților.
Până în ziua de azi. Dar degeaba. Și azi, mirarea e tot așa de mare, ca atunci. Și omul dă din cap cu neîncredere, „așa o fi”, dar nu se vorbește despre astfel de lucruri, că doar n-o să alungi bogații din biserici... Ce s-ar alege, fără banii lor? Cum să plătești salariile? Cum să plătești clădirile? Cum să trimiți în misiune? Cu banii săracilor, care nu sunt?
Locul de cinste
Numai că, din fire, bogatul e obișnuit cu locul de cinste. Iar în biserică, n-ar sta în banca lui. Ci intră în comitete, ia decizii, ia posturi (de pildă, ca diacon). Și nu zice nimeni nimic, dacă e să devieze biserica răstălmăcind Cuvântul, sau dacă pleacă unii că nu-și mai suportă urechilor. Iar ceilalți zic că e bine, uite ce frumos, uite că avem de toate, stai aici jos și ascultă Cuvântul lui Dumnezeu.
Unor astfel de oameni le vorbește Isus așa:
„Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” (versetul 25) Cât de greu! Cu toate acestea, nu este cu neputință. Dar cât de greu! Așa scrie, nu? Nu scrie că ar fi cu neputință, dar scrie că va fi greu, greu de tot. Pentru un „om bogat”. Nu neapărat pentru unul care se „încrede” în bogății. Ci pentru un om bogat, punct.
Acum, intrând în detalii, „cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogății, să intre în Împărăția lui Dumnezeu!” (versetul 24) De data aceasta, pentru cei ce se „încred” în bogății. Observați în versetele 23-25 cum Domnul se referă la cei bogați în general, de două ori, și la cei care se încred în bogății de asemenea, o dată. Înseamnă că e cam tot una, pentru că cine a ajuns bogat, n-a ajuns el bogat degeaba.
Dar dacă este anevoie să intre în Împărăție, totuși se poate. Va trebui însă să facă dovada, pentru că credința fără fapte e moartă†:
17 ...cine are bogățiile lumii acesteia, și vede pe fratele său în nevoie, și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? †
Laodiceea
Astăzi trăim vremea Laodiceei†, biserica vremurilor de pe urmă, când se produc multe lucruri, iar noi le cumpărăm. Și ne crește pofta să avem mai mult, este caracteristic vremii de acum:
17 Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol... †
Acestea sunt scrise bisericii, că dacă ar fi vorba de cei din lume, am pricepe imediat. Dar e vorba de biserică, să băgăm de seamă: „ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”, duhovnicește. Aici te duce pofta de îmbogățire.
Tânărul bogat
Când întreba un tânăr bogat despre viața veșnică...
21 „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino, și urmează-Mă.” †
S-ar zice, fiecare om cu ale lui. Și cu ce are el nevoie, duhovnicește. Doar Dumnezeu cunoaște inima omului: poate nu orice bogat are nevoie să lase tot, ca să poată intra în Împărăția lui Dumnezeu. Și cine citește dă din umeri și își vede de treabă.
Prea repede. Mai aveți puțină răbdare.
Când vorbea† Isus de grijile acestei lumi, care nu trebuie să ne frământe, a spus următoarele:
32 Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.
33 Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul, și unde nu roade molia. †
„Vindeți ce aveți și dați milostenie”! Și nu te teme să faci asta. Aici Domnul se adresează tuturor, dar mai ales celor care au ce vinde. Bogății adică.
Este însă obligatoriu? Păi... ori e poruncă ori ce e? E o poruncă însoțită de „nu te teme”. Adică unii se vor teme să facă asta. De teamă n-o vor face. Mai rămâne de văzut cum va judeca Dumnezeu pe un om care s-a temut să urmeze o poruncă. Poate a avut motive prea greu de depășit, sau poate n-a avut credință destulă. Ce știm noi cu siguranță este că fiecare va fi judecat cu dreptate.
Dar apoi, ca să nu răsufle cel bogat...
33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. †
Vorbirea aceasta e drastică. ”Nu poate fi ucenicul Meu” nu îngăduie interpretări. Atâta doar că „tot ce are” nu întotdeauna se referă la avuții. Afară de cel bogat (versetele 25 și 33), când e sigur că se referă și la avuții.
Locul în biserică al multor oameni bogați e legitim
Un lucru e sigur: că locul în biserică al multor bogați e legitim. Și totuși cei mai mulți n-au vândut tot ce au. De altfel, Pavel însuși dă instrucțiuni în ce-i privește:
17 Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe, și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele.
18 Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții,
19 așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață. †
„Să fie darnici” (versetul 18) nu însemnă neapărat să vinzi tot și să dai milostenie. Și apoi, lucrurile acestea sunt spuse bisericii, unora din biserică, unde omul bogat are deci, ca și unul sărac, un loc legitim.
În încheiere
20 Săracul este urât chiar și de prietenul său, dar bogatul are foarte mulți prieteni. †
Cine e sărac și amărât, și cât de amară ar fi viața, scrieți-ne și nouă aici la Bisarc, vă rugăm, și vom fi împreună.
Deși, pe lumea asta e rușine să fii sărac. Vom încerca însă să fim noi o binecuvântare, în Numele Domnului.
Și până la urmă vor trece toate și vor veni alte vremuri, aceasta este fericita noastră nădejde†. Nu mai e mult.
Însă cine crede dintr-o inimă curată în Isus Hristos, e la fel de binevenit, chiar dacă e bogat.
Slăvit să fie Numele Domnului! ◆