Secolul al XIX-lea (partea a VII-a)

Este absolut uimitor cum putea să arate un imn de luptă în seculul al XIX-lea. N-o să vă vină să credeți. Numit „The Battle Hymn of the Republic” (imnul de luptă al republicii), este în întregime cristic: fiecare strofă, fiecare vers. Definitoriu pentru secolul de apogeu al creștinismului pe pământ. Prin 1930 a candidat pentru imnul național american, dar nu a fost ales. Trecuse vremea, venise invazia, se schimbau oamenii.

Nimeni pe lume nu mai are un imn național, sau militar, închinat lui Isus Hristos. Ne-am obișnuit cu imnurile pe care le auzim mereu, mai ales la olimpiadă; le știm bine: „Deșteaptă-te române”, „La Marseillaise”, „The Star-spangled Banner”, și alte sute de imnuri sau marșuri militare care toate sunt patriotice, inspiră vitejie și dăruire pentru scopul pentru care au fost făcute. Toate sunt omenești, pentru oameni, fără Dumnezeu. Iată că sunt „liberi” oamenii, nu le mai trebuie Dumnezeu.

The Battle Hymn of the Republic este cea mai frapantă expresie de credință creștină la nivel de națiune. Și această națiune (americană) a trecut printr-un război civil atunci în secolul al XIX-lea, frate contra frate, cântând imnul de luptă. Dar Satana a fost învins: credința, în ciuda morții, a înflorit. Ce poate fi mai frumos decât imnul cristic al victoriei care biruiește moartea, oricât de mulți au pierit atunci. Era vremea războiului în ceruri. Ce putea Satana să atace mai crunt decât leagănul credinței, care era America. Și dracii au atacat, oamenii s-au omorât unii pe alții într-un război sângeros, dar Satana a fost învins: credința, în ciuda morții, a înflorit.

Iată textul integral al imnului, în original în limba engleză:

Iată și o traducere, parțială, în limba română:

Frumoasă traducere (nu știm de unde vine), duhovnicească și inspirată.

Dar cum se poate traduce „As He died to make men holy, let us die to make men free” prin „Iar prin jertfa Lui pe cruce oameni liberi ne-a făcut”? Mie mi se părea că, așa cum a murit El să sfințească oamenii, așa să murim și noi să-i facem liberi (imn de război). Poate s-au împotrivit unii să poată versul original să fie tradus în românește, și a fost înlocuit. Nu se potrivea cu teologia zilei. Dacă sunt lucruri mai greu de înțeles din cele care vin din marele secol, mai bine am face să ne smerim puțin – lucrul acesta place Domnului – și poate vom înțelege. E mai greu de presupus că teologia zilelor noastre e superioară, ci e influențată negativ de toate cele care ne asaltează.

Și chiar dacă ne-am uita la cartea de cântări numai, cam aceeași în toate bisericile evanghelice, câte din cântări au mai fost adăugate în vremurile noastre? Știm că dacă o cântare nu e inspirată de Duhul, nu apare acolo. Altfel spus, nu e adoptată de biserici de toate felurile. De unde vin cântările din carte? Cele mai multe, din secolul al XIX-lea. Lucrul acesta e un bun indiciu al stării de sănătate duhovnicească în bisericile evanghelice ale zilelor noastre. S-au scris sute și mii de cântece, unele pe muzică rock, dar fără să fie adoptate de biserici. A avut Domnul grijă.

E semn că Satana și toți îngerii lui au căzut pe pământ.

Sfârșit de vremuri

Mare bucurie a fost atunci în ceruri! Și „vai de voi, pământ și mare!”† Au căzut toți aici, pentru că oamenii pământului nu cred în Hristos. Și totuși aveau să vină vremuri grele și pentru biserici, și mai ales pentru biserici.

Cum atunci, după ce că frații noștri au biruit, tot aici pe pământ au fost aruncați Satana și ai lui? N-ar fi putut să fie trimiși în Adânc? Nu chiar. Nu venise încă vremea:

De acum, se va vedea cine poate să stea cu adevărat în picioare; sau cine iubește mai degrabă lumea aceasta.

Și apoi, nu e întrebarea aceasta nebună? Știe Dumnezeu ce e rânduit pentru fiecare. Nu vom avea oricum parte de botezul†* cu foc și noi, ca și toți ceilalți înaintea noastră? Adică un botez al încercărilor – căci cine e încercat† e ca aurul: cu cât e mai bine ars în foc, cu atât e mai curat.

Încheiere

Despre marele secol n-am mai termina, dar ne vom opri aici, sperând că v-am convins. Dacă nu, scrieți-ne, să vedem de ce. Dar noi credem totuși că am putut dovedi că,

1. Marele secol a fost apogeul creștinismului (astfel a fost învins Satana în războiul din cer),

și că,

2. Omenirea astăzi este apostatică (comparând cu marele secol).

De acum, să ne întâlnim iarăși în alte articole, sau scrisori, sau mesaje de email. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Slăvit să fie Numele Domnului! ◆