Secolul al XIX-lea (partea a VII-a)

Imnul de luptă al republicii în SUA.

Paul David, Bisarc

Este absolut uimitor cum putea să arate un imn de luptă în seculul al XIX-lea. N-o să vă vină să credeți. Numit „The Battle Hymn of the Republic” (imnul de luptă al republicii), este în întregime cristic: fiecare strofă, fiecare vers. Definitoriu pentru secolul de apogeu al creștinismului pe pământ. Prin 1930 a candidat pentru imnul național american, dar nu a fost ales. Trecuse vremea, venise invazia, se schimbau oamenii.

Nimeni pe lume nu mai are un imn național, sau militar, închinat lui Isus Hristos. Ne-am obișnuit cu imnurile pe care le auzim mereu, mai ales la olimpiadă; le știm bine: „Deșteaptă-te române”, „La Marseillaise”, „The Star-spangled Banner”, și alte sute de imnuri sau marșuri militare care toate sunt patriotice, inspiră vitejie și dăruire pentru scopul pentru care au fost făcute. Toate sunt omenești, pentru oameni, fără Dumnezeu. Iată că sunt „liberi” oamenii, nu le mai trebuie Dumnezeu.

The Battle Hymn of the Republic este cea mai frapantă expresie de credință creștină la nivel de națiune. Și această națiune (americană) a trecut printr-un război civil atunci în secolul al XIX-lea, frate contra frate, cântând imnul de luptă. Dar Satana a fost învins: credința, în ciuda morții, a înflorit. Ce poate fi mai frumos decât imnul cristic al victoriei care biruiește moartea, oricât de mulți au pierit atunci. Era vremea războiului în ceruri. Ce putea Satana să atace mai crunt decât leagănul credinței, care era America. Și dracii au atacat, oamenii s-au omorât unii pe alții într-un război sângeros, dar Satana a fost învins: credința, în ciuda morții, a înflorit.

Iată textul integral al imnului, în original în limba engleză:

Mine eyes have seen the glory of the coming of the Lord;
He is trampling out the vintage where the grapes of wrath are stored;
He hath loosed the fateful lightning of His terrible swift sword:
His truth is marching on.

(Chorus)
Glory, Glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
His truth is marching on.

I have seen Him in the watch-fires of a hundred circling camps,
They have builded Him an altar in the evening dews and damps;
I can read His righteous sentence by the dim and flaring lamps:
His day is marching on.

(Chorus)
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
His day is marching on.

I have read a fiery gospel writ in burnished rows of steel:
"As ye deal with my contemners, so with you my grace shall deal";
Let the Hero, born of woman, crush the serpent with his heel,
Since God is marching on.

(Chorus)
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
Since God is marching on.

He has sounded forth the trumpet that shall never call retreat;
He is sifting out the hearts of men before His judgment-seat;
Oh, be swift, my soul, to answer Him! Be jubilant, my feet!
Our God is marching on.

(Chorus)
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
Our God is marching on.

In the beauty of the lilies Christ was born across the sea,
With a glory in His bosom that transfigures you and me.
As He died to make men holy, let us die to make men free,
While God is marching on.

(Chorus)
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
While God is marching on.

He is coming like the glory of the morning on the wave,
He is Wisdom to the mighty, He is Succour to the brave,
So the world shall be His footstool, and the soul of time His slave,
Our God is marching on.

(Chorus)
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
Glory, glory, hallelujah!
Our God is marching on!

Iată și o traducere, parțială, în limba română:

Zărim măreața glorie a venirii Domnului!
Iată calcă deja teascul vinului mâniei Lui,
Are sabia cuvântului cel viu și-adevărat.
El vine ca-mpărat.

(Refren)
Glorie, glorie, aleluia!
Glorie, glorie, aleluia!
Glorie, glorie, aleluia!
El vine ca-mpărat.

L-am văzut la foc târziu în straja taberei de sfinți,
La altarul vechi și sfânt al așteptărilor fierbinți,
Am văzut lumina torțelor aprinse-n biruinți.
El vine ca-mpărat.

(Refren)

În a crinilor mireasmă Hrist în iesle s-a născut,
Și cu slava lui cerească tot pământul a umplut.
Iar prin jertfa Lui pe cruce oameni liberi ne-a făcut.
El vine ca-mpărat.

(Refren)

Frumoasă traducere (nu știm de unde vine), duhovnicească și inspirată.

Dar cum se poate traduce „As He died to make men holy, let us die to make men free” prin „Iar prin jertfa Lui pe cruce oameni liberi ne-a făcut”? Mie mi se părea că, așa cum a murit El să sfințească oamenii, așa să murim și noi să-i facem liberi (imn de război). Poate s-au împotrivit unii să poată versul original să fie tradus în românește, și a fost înlocuit. Nu se potrivea cu teologia zilei. Dacă sunt lucruri mai greu de înțeles din cele care vin din marele secol, mai bine am face să ne smerim puțin – lucrul acesta place Domnului – și poate vom înțelege. E mai greu de presupus că teologia zilelor noastre e superioară, ci e influențată negativ de toate cele care ne asaltează.

Și chiar dacă ne-am uita la cartea de cântări numai, cam aceeași în toate bisericile evanghelice, câte din cântări au mai fost adăugate în vremurile noastre? Știm că dacă o cântare nu e inspirată de Duhul, nu apare acolo. Altfel spus, nu e adoptată de biserici de toate felurile. De unde vin cântările din carte? Cele mai multe, din secolul al XIX-lea. Lucrul acesta e un bun indiciu al stării de sănătate duhovnicească în bisericile evanghelice ale zilelor noastre. S-au scris sute și mii de cântece, unele pe muzică rock, dar fără să fie adoptate de biserici. A avut Domnul grijă.

E semn că Satana și toți îngerii lui au căzut pe pământ.

Sfârșit de vremuri

Mare bucurie a fost atunci în ceruri! Și „vai de voi, pământ și mare!” Au căzut toți aici, pentru că oamenii pământului nu cred în Hristos. Și totuși aveau să vină vremuri grele și pentru biserici, și mai ales pentru biserici.

Cum atunci, după ce că frații noștri au biruit, tot aici pe pământ au fost aruncați Satana și ai lui? N-ar fi putut să fie trimiși în Adânc? Nu chiar. Nu venise încă vremea:

Mat. 8:

 29  Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?”

Luca 8:

 31  Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc. 

De acum, se va vedea cine poate să stea cu adevărat în picioare; sau cine iubește mai degrabă lumea aceasta.

Și apoi, nu e întrebarea aceasta nebună? Știe Dumnezeu ce e rânduit pentru fiecare. Nu vom avea oricum parte de botezul* cu foc și noi, ca și toți ceilalți înaintea noastră? Adică un botez al încercărilor – căci cine e încercat e ca aurul: cu cât e mai bine ars în foc, cu atât e mai curat.

Încheiere

Despre marele secol n-am mai termina, dar ne vom opri aici, sperând că v-am convins. Dacă nu, scrieți-ne, să vedem de ce. Dar noi credem totuși că am putut dovedi că,

1. Marele secol a fost apogeul creștinismului (astfel a fost învins Satana în războiul din cer),

și că,

2. Omenirea astăzi este apostatică (comparând cu marele secol).

De acum, să ne întâlnim iarăși în alte articole, sau scrisori, sau mesaje de email. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Slăvit să fie Numele Domnului! ◆